Recenzie asupra Marina Cap-Bun, Literatura clasicilor de la Junimea, Bucureşti, Editura Universitară, 2024, 622 p.

După ce a publicat Oglinda din oglindă.Studiu despre opera lui I.L. Caragiale (1998) şi Literatura română sub semnul modernităţii (2009, a doua ediţie în 2014), prin cartea Literatura clasicilor de la Junimea (Bucureşti, Editura Universitară, 2024), Marina Cap-Bun aduce încă o dovadă a preocupărilor constante pentru studierea operei clasicilor.În calitate de coordonator al Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Profesională "Studiile Româneşti în Context Internaţional", aflat sub egida Universităţii "Ovidius" din Constanţa şi de director al Şcolii Doctorale de la aceeaşi universitate tomitană, autoarea demonstrează pasiune şi erudiţie pentru aprofundarea literaturii române scrise acum aproape un veac şi jumătate, dar care este actuală.Încă din 2012, Marina Cap-Bun a coordonat şi a publicat (împreună cu Florentina Nicolae), unsprezece volume ale conferinţelor internaţionale, abordând şi opera clasicilor noştri: Actualitatea lui Caragiale 1912-2012, Junimea şi impactul ei după 150 de ani (2013), Studiile româneşti în anul Centenarului (2019), 100 de ani de roman românesc (2020), Mihai Eminescu la 170 de ani de la naştere.Reevaluări necesare.In memoriam Christina Zarifopol-Illias (2021).Nu este o surpriză că în 15 ianuarie 2025, când am sărbătorit ziua de naştere a lui Mihai Eminescu şi a Culturii Naţionale, în prezenţa unui public foarte numeros, alcătuit din foşti şi actuali studenţi, masteranzi, doctoranzi, profesori, ziarişti, Marina Cap-Bun şi-a lansat cartea Literatura clasicilor de la Junimea, de fapt, un debut al multor evenimente culturale care se anunţă în 2025 -Anul lui Mihai Eminescu.În preambulul cărţii, autoarea recunoaşte că rezultatele parţiale ale cercetărilor dedicate epocii junimiste se găsesc şi în alte volume, publicate anterior şi menţionate în bibliografie, cărora li se adaugă, în fiecare capitol, alte pagini de analiză aprofundată, dar şi capitole inedite dedicate lui Ion Creangă şi Ioan Slavici, cercetări prilejuite de predarea cursului universitar al ,,marilor clasici", ca rezultat al unei îndelungi investigări, derulate în mai bine de trei decenii de activitate didactică şi ştiinţifică.În cele 620 de pagini ale studiului monografic dedicat Junimii, analizând rolul acestei prestigioase societăţi literare şi a revistei conduse de Titu Maiorescu, numit ,,fondator al spiritului critic în cultura română", autoarea demonstrează că Junimea şi Convorbirile literare sunt ,,vectori ai modernităţii culturale româneşti".Exegeta menţionează că pe la mijlocul secolului al XIX-lea, România se schimba radical la faţă, sub toate aspectele, de la macrosistemele organizării social-politice şi administrative şi până la cele mai mici detalii ale vieţii cotidiene.,,Din punctul de