REMEDIILE NEEXECUTĂRII OBLIGAȚIEI CONTRACTUALE

Noțiunea de remediu al obligației contractuale desemnează prerogativele creditorului în situația în care debitorul nu își execută obligațiile contractuale. Remediile neexecutării obligației contractuale au un dublu scop, atât reparatoriu, cât și preventiv. Ele protejează nu doar drepturile creditorului, ci și echilibrul contractual în sine, având ca finalitate salvgardarea contractului. În principiu, remediile sunt pe poziție de egalitate, astfel încât creditorul poate să îl aleagă pe oricare dintre ele, cu excepția situațiilor în care se solicită rezoluțiunea contractulului ori bunuri de substituție, care sunt condiționate de existența unei neexecutări fundamentale a obligațiilor contractuale din partea debitorului. Creditorul își poate modifica opțiunea inițială până în momentul în care se realizează în mod efectiv unul dintre remedii, întrucât regimul juridic al normelor care reglementează dreptul de opțiune al creditorului este unul de drept privat, iar opțiunea inițială a creditorului pentru unul dintre remediile neexecutării obligației contractuale nu înseamnă că nu ar mai putea fi utilizate celelalte remedii. Libertatea de opțiune a creditorului în a alege dintre remediile neexecutării obligației contractuale nu este una absolută, aceasta putând fi limitată. Limitările pot fi de natură legală, urmare a condițiilor substanțiale impuse de lege pentru ca unele remedii să poată fi exercitate, pot fi stabilite de creditor prin manifestarea sa de voință sau pot fi impuse de instanța de judecată. Remediile pot fi utilizate în mod cumulativ, cu condiția să nu existe o incompatibilitate legală sau obiectivă între ele.