POEZIA GROAZEI (FRANCISCO DE GOYA CA GRAVOR, 1746-1828) DE KONSTANTIN BALMONT

S-a vorbit demult și în chip frumos despre armonia sferelor. Minunate trebuie să fie aceste imnuri ale corpurilor cerești, cuprinse într-o mișcare uniformă și armonioasă. Din vremuri străvechi și nu de puține ori, conștiința omenească, primind în sine frumusețea universului, a ajuns să creeze. Poezia, muzica și întreaga comunitate a artelor, precum și conștiința religioasă capabilă de intuiții pătrunzătoare și de a stabili legături între „eul” omenesc și marele adevăr al Nepătrunsului, toate acestea sunt animate de frumusețea armoniei și, făcând parte din proporția ideală a lumii, sunt încadrate în regularitatea modelelor ce alcătuiesc o singură țesătură.