O ANALIZĂ EMPIRICĂ A CONFORMĂRII ROMÂNIEI CU OBLIGAȚIILE PRIVIND DREPTURILE CIVILE ȘI POLITICE DUPĂ ANII 1990

Deși România este acum un membru activ al sistemelor regionale și universale de protecție a drepturilor omului, acest rol nu poate fi considerat de la sine înțeles. În urmă cu mai puțin de patru decenii, noțiunea de drepturile omului nu era cunoscută de majoritatea populației, care trăia sub dictatură. În ciuda acestei situației inițiale dificile, România a aderat la Uniunea Europeană și la Consiliul Europei, două organizații care prețuiesc drepturile omului și democrația, și a ratificat numeroase tratate relevante. În acest context, articolul de față examinează datele empirice disponibile pentru a demonstra că România a reușit să-și îndeplinească obligațiile privind drepturile civile și politice. Principala contribuție științifică a acestei cercetări este de a oferi un cadru metodologic pentru a evalua aceste progrese (sau lipsa lor). Astfel, autorul sugerează un set de variabile universal aplicabile pentru a examina datele aferente pentru alte state. Cuvinte-cheie: drepturile omului, conformare, obligațiile statelor, drepturile civile și politice, democrație, libe- ralism, analiză empirică. DOI: https://doi.org/10.59295/sum8(188)2025_14