DEIXISUL ÎN TEXTUL TURISTIC

Articolul investighează rolul marcatorilor deictici în textul turistic, având ca punct de plecare analiza pragmatică a limbajului. Deixisul este privit ca unul dintre cele mai clare indicii ale dependenței limbajului de context, iar utilizarea sa în discursul turistic relevă atât funcții descriptive, cât și persuasive. Marcatorii deictici – personali, spațiali, temporali, discursivi și sociali – nu doar clarifică referințele, ci și construiesc o relație de proximitate între emițător și receptor. Astfel, pronumele și formele verbale stabilesc legături interpersonale, adverbele de timp și loc fixează experiența în prezent și conferă impresia de autenticitate, iar imperativele sporesc caracterul conativ al mesajului. Studiul subliniază dimensiunea interculturală a fenomenului, având în vedere diferențele de manifestare a deixisului în limba română și limba engleză, fapt ce confirmă observațiile privind adaptarea sensului la contextul lingvistic și cultural. Rezultatele confirmă că deixisul nu reprezintă doar o categorie gramaticală, ci un mecanism fundamental prin care textele turistice creează implicare, participare și persuasiune, transformând mesajul într-o experiență atractivă și convingătoare pentru cititor. Cuvinte-cheie: text turistic, pragmatică, deixis, marcatori deictici, funcție persuasivă. DOI: https://doi.org/10.59295/sum10(220)2025_14